Învață de la toate

de Traian Dorz

„Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stîncă tu neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cît trebuie să spui,
Învaţă de la vîntul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate că toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori,
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stîncă să-nduri furtuna grea .

Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sînt multe oşti,
Învaţă de la greier cînd singur eşti să cînţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimînţi.

Învaţă de la vulturi cînd umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Iar mielul să te-nveţe să ai blîndeţea sa.

Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător,

Ia seama, fiu al jerfei, prin lumea care treci
Să-nveți din tot ce piere cum să trăiești în veci.”