„Tu trebuie să fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” Mahatma Gandhi

Posts tagged ‘Om’

Simte energia – 5 strategii pentru a citi energia emoțională a oamenilor

chakre

Fragmente din cartea lui Judith Orloff The Ecstazy of Surrender: 12 Surpriding Ways Letting Go Can Empower Your Life.

Emoțiile sunt o expresie uluitoare a energiilor noastre, vibrația pe care o emitem. Înregistrăm această vibrație cu intuiția. Unii oameni te fac să te simți bine în preajma lor; ei îmbunătățesc starea sufletească și vitalitatea voastră. Alții vă seacă de energie: instinctiv vreți să vă îndepărtați de ei. Această „energie subtilă” poate fi simțită la o distanță de câțiva centimetrii până la câțiva metri de corp, deși e invizibilă. Culturile indigene onorează aceste energii ca forțe ale vieții. În medicina chineză este numită chi, o energie vitală care este esențială pentru sănătate. Deși structura moleculară a energiei subtile nu este definită pe deplin cercetători au măsurat o creștere a emisiilor de fotoni și a emisiilor electromagnetice la vindecători, în timpul muncii lor.

Energia emoțională este contagioasă. Poate să facă diferența între o relație toxică și una sănătoasă. Este crucial să faceți o evaluare clară a acestui aspect a oricăruia cu care planificați să interacționați cu regularitate. Apoi, poți decide ce fel de relație este fezabilă bazat pe compatibilitatea energetică. În practica mea medicală și în viață această chimie este o condiție indispensabilă. Experiența de viață ma învățat că nu are sens să lucrezi cu un pacient sau să ai o formă de prietenie dacă raporturile de bază nu sunt acolo. Nu trebuie să forțezi potrivirea când energia se simte ok. Forțând orice înseamnă pur și simplu că mintea interfera cu fluxul. Bine înțeles, toți avem capricii, ciudățenii și frici, dar energiile cimentează legătura cu ceilalți și te motivează să lucri asupra imperfecțiunilor. Cu toate acestea, relațiile sănătoase au un moment care îi leagă, o predare care se simte mult mai natural când sunteți amândoi în sincronicitate.

Când citești emoțiile realizezi că ce spun ceilalți sau cum apar ei frecvent nu se potrivește cu energia lor. Trebuie să renunți la ideea că ceea ce vezi este întotdeauna ceea ce primești. Ca psihiatru am observat cum oamenii au tendința să se simtă pe picior mare, intenționat sau nu, pentru a apare în diferite ipostaze – fie pentru a impresiona spun lucrul potrivit, sau îți vând ceva – dar acest „sine” nu este aliniat cu emoțiile lor adevărate. Considerați acest exemplu: soția ta își cere scuze pentru ceartă dar ostilitatea sa încă se menține. Un bărbat pe care tocmai l-ai cunoscut încearcă să te farmece dar, tu nu simți multă afecțiune aici. Un prieten pare foarte grijuliu dar tu simți că ea [relația] doare în interior. Realizezi că: doar pentru că oamenii zâmbesc nu înseamnă că ei sunt și fericiți. Sau, doar pentru că oamenii sunt rezervați nu înseamnă că ei nu sunt extaziați. În cele din urmă energia transmisă de zâmbetul cuiva și prezența sa spun adevărul despre poziția unde se situează acesta. Deci, fi deștept îndeajuns ca să corelezi energia cuiva cu emoțiile acestuia. Majoritatea oamenilor nu sunt intenționat derutanți – deseori ei nu știu ce simt sau ce proiectează. Ei pot să-ți spună un lucru – și crede-l – dar vei învăța să decodifici emoțiile lor.

Aici, predarea se concentrează asupra a spune „da” mesajelor pe care le trimite corpul tău. Mintea ta poate vrea să-ți vorbească în afara inteligenței corpului. Nu-i permite. Citirea energiilor te face concentrat cum să relaționezi cu oamenii, cu cine te simți confortabil în preajmă și cu cine nu. Pentru a evita relațiile rele și regretele trebuie să renunți a încerca să te convingi că orice intuiție a corpului tău nu afirmă. Pentru a ajuta cu predarea iată ce trebuie să faci. Când identifici cum răspunzi energetic la alții întreabă-te Cum se simte corpul meu? Energia mea crește sau scade? Apoi urmează îndrumarea corpului decât să te opui. În termeni practici aceasta înseamnă: vrei să te căsătorești cu cineva care îți mărește energia nu care să ți-o dreneze, indiferent cât de perfect arată el sau ea pe hârtie. Vrei să stai lângă un colaborator care este pozitiv, nu negativ. Tu vrei să alegi prieteni cu care rezonezi astfel încât să vă hrăniți unul pe celălalt. Apoi notează diferențele pozitive din viața ta. Pentru a experimenta plăcerea unor relații compatibile folosește următoarele sfaturi.

Strategii pentru a citi energiile emoționale

Simte prezența oamenilor – Aceasta este energia totală pe care o emitem, nu neapărat corespunzătoare cu cuvintele sau comportamentul. Este atmosfera ce ne înconjoară ca un nor de ploaie sau un soare. De exemplu, ele ne oferă o aură de mister, bucurie sau tristețe. Pentru a compara extremele, gândiți-vă la lumina lui Dalai Lama, o prezență compasională versus întunecimea deranjantă a lui Charles Manson. Prezența este asociată cu carisma, un magnetism personal de care ești atras. Avertisment: carisma nu conține în totdeauna și sentimente, ceva de care să te ferești. Carisma fără sentimente nu poate fi de încredere. Este o combinație periculoasă prezentă la mulți artiști și seducători.

Când citești oamenii notează: energia lor generală se simte caldă? Calmă? Înălțătoare? Revigorantă ca o gură de aer proaspăt? Sau te seacă? Este rece? Detașată? Mânioasă? Discordantă? Depresivă? Au o prezență care te atrage? Sau te simți nervos, făcându-te să dai înapoi. De asemenea vezi dacă oamenii par ancorați în corpul lor, indicând că picioarele lor sunt ferm înfipte în pământ. Sau ei plutesc în afara lor, ceea ce poate indica excentricitate sau neatenție?

Privește ochii oamenilor: – Putem face dragoste sau război cu ochii noștri. Ochii noștri transmit energii puternice, ceea ce poetul sufi Rumi numește „privirea”. Așa cum creierul are un semnal electromagnetic ce se extinde dincolo de corp, studiile au arătat că ochii proiectează la fel. În fapt cercetătorii au dezvăluit că oamenii pot simți când sunt priviți, chiar dacă nu este nimeni în preajmă – o experiență raportată de ofițeri de poliție, soldați și vânători. Culturile indigene respectă energia ochilor. Unii cred că „deochiul” este o privire care creează prejudiciu sau ghinion asupra țintei. De asemenea știința a documentat „privirea dragostei”. Întâlnirea privirii cu cea a celui iubit (sau a câinelui) declanșează un răspuns, eliberând oxitocina, caldul și pufosul „hormon al dragostei”. Cu cât există mai multă oxitocină în creier, cu atât te simți mai încrezător și mai liniștit.

Fă-ți timp ca să observi ochii oamenilor. Sunt ei grijulii? Sexi? Liniștiți? Semnificativi? Mânioși? Felul în care ceilalți se uită la tine pot să te facă să te simți adorat sau speriat. De asemenea determină dacă: e cineva acasă în ochii săi, indicând o capacitate pentru intimitate? Sau se simt a fi în gardă ori ascund ceva? Ochii anumitor oameni pot fi hipnotici. Evită să te uiți adânc în ochii în care nu ai încredere sau simți că sunt periculoși. Cu cât implici mai puține persoane negative cu atât ele vor fi mai puțin în jurul tău. Pe de altă parte, simte-te liber să te cufunzi în ochii oamenilor pe care îi prețuiești. Bucură-te de toată această energie frumoasă.

Notează ce simți când dai mâna cu cineva, când îmbrățișezi sau atingi pe cineva – noi împărtășim energia emoțională prin contact fizic ca un curent electric. Întreabă-te: strângerea de mână sau îmbrățișarea se simt cald, confortabil, încrezător? Sau este descurajantă, astfel încât vrei să te retragi? Mâinile oamenilor sunt transpirate, semnalând anxietate. Sau sunt moi, sugerând a fii neangajați și timizi? Este strângerea lor prea puternică, chiar strivind degetele, indicând agresivitate sau preluarea controlului? Împreună cu indiciile fizice, energia atingerii dezvăluie emoțiile oamenilor. Unele îmbrățișări împărtășesc bunătate, bucurie și calm, în timp ce altele se simt lipicioase, devitalizante, chiar ostile. Prin urmare, petreceți timpul cu persoanele a căror energie îți place. Fii precaut cu cei pe care nu-i placi, astfel nu vei fi epuizat. Evită contactul fizic (inclusiv să faci dragoste) cu oricine a cărui energie nu se simte bine.

Ascultă tonul vocii și râsul oamenilor – Tonul și volumul vocii noastre poate spune multe despre emoțiile noastre. Frecvența sunetului creează vibrații. Unele frecvențe le auzim. Sub plaja de frecvențe joase și audibile, sunetele pot fi simțite (gândiți-vă la vibrațiile de bas). Când citești oamenii, notează cum te afectează tonul vocii lor. Cuvintele călătoresc pe energia tonului, sunt calde sau reci. Întreabă-te: tonul lor se simte liniștitor? Sau este abraziv, tăios sau plângăcios? Sunt ei vorbitori blânzi sau murmurători pe care abia îi auzi, sunt semne de blândețe sau stimă de sine scăzută? Sau vorbesc prea tare sau prea mult, semne se anxietate, narcisism sau insensibilitate. Sunt ei vorbitori rapizi, încercând să-ți vândă ceva? Sau sunt plictisitori de moarte cu un ton monoton, sugerând depresie și lipsă de spontaneitate? Ai grijă la suspine care sunt înzestrate cu tristețe sau frustrări. De asemenea, o voce pițigăiată sugerează reprimarea emoțională, preluarea controlului sau o tulburare a tiroidei. Întotdeauna observă cât de mult râd oamenii, un semn al bunei dispoziții. Râsul lor e autentic? Fals? Copilăros? Vesel? Sau sunt serioși, râd foarte rar? În plus, profilerii FBI interpretează vocea tremurătoare și schimbătoare brusc ca un potențial semn de decepție.

Simte energia inimii oamenilor – Cel mai important aspect al citirii energiei este dacă oamenii emană un sentiment din inimă. Acesta este bunătatea iubitoare din noi, capacitatea noastră de a empatiza, a dărui și a ne conecta. Când sentimentele sunt prezente vei simți căldura iubirii necondiționate emanând din cei care te fac să te simți în siguranță și în largul tău. Este sentimentul nespus de a fi acceptat, nu judecat. Nimeni nu poate falsifica acest sentiment. Prezența inimii noastre construiește prin bunele noastre intenții, faptele și munca emoțională de a înfrânge frica și negativitatea. Mărinimia este calitate cea mai pozitivă pe care o poate avea cineva. Este sănătos să fi atras de aceasta.

Citirea energiei este un joc al schimbării unde emoțiile intense estompează claritatea. Îți permite să vezi fanteziile trecute sau dorințele pentru a indica motivațiile cuiva detectând mesajele invizibile pe care aceștia le dau. Am fost o dată atrasă de un bărbat, un manager financiar de succes care știa exact ce să spună pentru a-mi topi inima. Todd a fost dintr-un club de țară și mult prea conservator pentru gusturile mele – deseori mă îndrăgostesc de oameni creativi și sălbatici. El a fost deștept, jucăuș ca un copil, părând că „mă vede” și îmi respectă senzitivitatea. Puteam să discutăm orice de la politică până la natura universului și vorbea cu mine apreciativ pe un ton jos, m-a topit (sunt foarte sensibilă la sunet). Încă de la început, când mă uitam în ochii lui Todd, aveam un sentiment straniu că acolo nu era nici un „acolo”. Ochii lui păreau reci, vacanți. În orice caz, de bine sau rău, am fost atrasă de el, ceea ce nu mi se întâmplă în fiecare zi. Îmi doream cu adevărat să mă predau sentimentelor mele romantice pentru Todd, pentru a explica adevărul migălos pe care ochii lui îl exprimau, chiar dacă știam că ignoram propriul steguleț roșu de primejdie. Dar, așa cum dorința minții poate face când vrea ceva, e o nebunie să las ochii lui să mă oprească. Prietenii mei mi-au spus de altfel, acest lucru, și eu am fost de acord. Astfel că un an am stat în această relație. Dar într-un final, ochii acestui om și-au dezvăluit adevărata culoare.

Problema a fost că Todd a fost un operator super-lin și hormonii mei furioși m-au orbit. Am fost naivă. Am confundat energia lui de seducție cu grija din inimă și am fost teribil de susceptibilă la carisma pe care a exercitat-o foarte bine. A fost o furtună de forțe pe care nu am putut să le stăpânesc. Trebuia să le sortez până am putut să îl citesc dintr-o poziție neutră care la timpul acela se afla la o depărtare de ani lumină. O metodă a mea e să studiez ce mă face slabă sau puternică, pentru a învăța din aceasta. Dacă ceva mă lovește în centrul meu vreau să știu de ce și să nu mai repet situația. Pentru a rupe vraja lui Todd, a trebuit să înțeleg că ceea ce l-a excitat cel mai mult pe el a fost nu să mă iubească ci să aibă putere asupra mea. Nu mi-am putut imagina cum el sau oricine altcineva poate simți așa ceva. El ma clătinat cu adevărat în interior cu intimitatea lui minunată, ca apoi să fie indisponibilă. El era incredibil de senzitiv, apoi incredibil de rece. Mi-am stors creieri, „ce ar fi putut să obțină din aceasta”. Încet, am înțeles că el și-a luat o pauză de la graba de a controla. Pentru el a fost un afrodisiac. Pot să recunosc acum. Sunt recunoscătoare pentru că am învățat această lecție despre putere versus iubire de la un profesor perfect. De asemenea, am realizat aceasta încă o dată, mi-am vorbit în afara intuiției în favoarea pasiunii. Am capitulat în fața unei chestiuni greșite, către ceea ce am vrut mai degrabă, decât față de ceea ce am „văzut”. Oricum, fiind om, câteodată continui să fac aceleași greșeli până când în sfârșit învăț. Astăzi prețuiesc energia ochilor mai mult decât niciodată. Comunică în esență dacă putem avea încredere în acesta.

În viața voastră, obișnuiți-vă să citiți emoțiile oamenilor. Considerați ceea ce simțiți în evaluarea totală. Poate apare doar un singur steguleț roșu astfel că nu ești sigur ce să faci. Atunci nu te grăbi. Vezi cum te tratează oamenii. Notează dacă vorbele lor susțin comportamentul lor. Scopul citirii energiilor este de a devenii mai empatic prin a simții nuanțele diferitelor personalități. Stai alert la toate semnalele energetice trimise astfel încât să vezi persoana în întregime.

Sursa foto și articol: bodymindsoulspirit.com

 

 

 

 

 

 

 

 

 

OARE ESTE POSIBIL CA DUMNEZEU NICI MĂCAR SĂ NU EXISTE?

de Neale Donald Walsch
22 Martie 2015

Sunt încântat să pot utiliza acest spaţiu de pe Internet, ca lăcaş în care ne putem alătura, pentru a porni şi înfierbânta o cercetare, la nivel mondial, asupra unora dintre cele mai revoluţionare idei teologice care au ieşit la lumină, de o perioadă îndelungată de timp.

Ideile pentru care intenţionez să valorific acest spaţiu virtual, în viitorul apropiat, sunt cele care se regăsesc în MESAJUL LUI DUMNEZEU CĂTRE LUME: M-aţi înţeles complet greşit. Cred că această nouă carte (publicată cu numai patru luni în urmă, de Rainbow Ridge Books) aşază în faţa speciei noastre, câteva dintre cele mai importante întrebări „Dar dacă?”, ce ar putea fi contemplate de societatea contemporană.

Întrebările sunt importante, deoarece ne invită să chibzuim la unele dintre cele mai auto-vătămătoare idei referitoare la Dumnezeu, pe care le-a adoptat specia noastră. De exemplu, după ideea conform căreia Dumnezeu este de temut, cred că cea de-a doua noţiune nocivă pe care unele fiinţe umane o nutresc, cu privire la Dumnezeu, e gândul că s-ar putea ca Dumnezeu nici măcar să nu existe.

Motivul pentru care este dăunătoare se referă la împiedicarea tuturor ateilor şi a numeroşi agnostici de la valorificarea puterii Dumnezeieşti, chiar pe când întreaga omenire năzuieşte şi se străduieşte să coopereze, cu scopul de a crea viaţa pe care noi spunem, cu toţii, că ne-o dorim pentru fiecare fiinţă de pe această planetă.

Dacă vei zări un afiş lipit pe uşa de la intrare, din partea municipalităţii, anunţându-te că este întreruptă alimentarea cu energie electrică, nu te vei mai osteni să aprinzi lampa, întrucât vei fi şti că nu are niciun rost. Atunci, vei fi în beznă. Puterea care „curge” îţi este de prisos, fiindcă tu nu crezi că ea curge. Nici măcar nu vei încerca, pentru că ţi s-a spus de către cineva învestit cu autoritate, că puterea nu există.

Se estimează că, la ora actuală, peste 10 procente din populaţia lumii cred că puterea este stinsă. Este, cu aproximaţie, numărul oamenilor care se categorisesc pe ei înşişi, ca nereligioşi, dintre care 2 procente mărturisesc, realmente, ateismul. Şi, din vasta majoritate a celor care afirmă că într-adevăr cred în Dumnezeu, un număr imens au, în răstimpuri — şi, uneori, pe tot parcursul vieţii — îndoieli cu privire la existenţa aievea, a Dumnezeului în care cred.

Acum se iveşte Marele Dar dacă . . .

Dar dacă este adevărat, fără umbră de îndoială, că Dumnezeu există?

S-ar produce o schimbare? Ar conta? În tabloul general al lucrurilor, ar avea vreun impact semnificativ asupra experienţei noastre planetare?

Da. În cazul în care întreaga lume ar crede, fără ezitare, că există o Putere Supremă, din care s-a ivit viaţa pe Pământ, s-ar crea un context general acceptat, un fundament sacru ori teologic, în vederea formulării, la nivel colectiv, a valorilor fundamentale ale omenirii.

La ora actuală, valorile care îndrumă comportamentul speciei noastre nu sunt colective sau uniforme. Ele sunt risipite pretutindeni.

O persoană ar putea crede că abandonarea religiei ar trebui să fie pedepsită cu moartea; în vreme ce o altă persoană ar putea crede că persoana care a pedepsit cu moartea o altă persoană, pentru abandonarea religiei sale, ar trebui să fie pedepsită cu moartea — pentru a utiliza un exemplu grăitor, adus în discuţie de cronica de ştiri din Capitolul 2.

O persoană ar putea crede că scopul vieţii este de a trăi în aşa fel încât să-L mulţumeşti pe Dumnezeu şi să ajungi în rai; în vreme ce o altă persoană ar putea crede că scopul vieţii nu are nimic de-a face cu mulţumirea lui Dumnezeu; pe când o a treia persoană ar putea crede că nici măcar nu există vreun Dumnezeu de mulţumit.

O persoană ar putea crede că toate sufletele care nu cred în Singura Religie Adevărată vor merge în iad; în vreme ce o altă persoană ar putea crede că toate sufletele care Îl caută pe Dumnezeu, cu o dorinţă pură şi adevărată, se vor sustrage iadului; pe când o a treia persoană ar putea crede că nici măcar nu există vreun iad; şi, cu atât mai puţin, vreun Dumnezeu care să-i trimită pe oameni acolo.

O persoană ar putea crede că binele şi răul sunt definite de către Dumnezeu; în vreme ce o altă persoană ar putea crede că Dumnezeu nu priveşte acţiunile, alegerile şi deciziile fiinţelor umane, dintr-o asemenea perspectivă; pe când o a treia persoană ar putea crede că nu există nicio Zeitate care să aplice asemenea etichete, comportamentelor omeneşti.

O persoană ar putea crede că uciderea oamenilor, ca pedeapsă pentru anumite infracţiuni, ori chiar ca modalitate de „apărare a credinţei” este în conformitate cu Legea lui Dumnezeu; în vreme ce o altă persoană ar putea crede că uciderea oamenilor, din orice motiv, nu este nicidecum în armonie cu Legea lui Dumnezeu; pe când o a treia persoană ar putea crede că nu există aşa ceva ca Legea lui Dumnezeu; şi, cu atât mai puţin, vreun Dumnezeu care s-o proclame.

În lipsa unei credinţe comune în existenţa unei Zeităţi, precum şi a unei înţelegeri împărtăşite, referitoare la ce este adevărat, atât despre, cât şi pentru acea Zeitate, nu putem nici măcar fi de acord cu privire la raţiunea de a exista, la scopul existenţei noastre şi la experienţa — dacă există — care urmează morţii, precum şi la baza pentru deciziile majore ale vieţii (atât la nivel individual, cât şi în societate).

Cred că Dumnezeu ne tot spune, chiar de la începuturi şi constat că devine din ce în ce mai limpede, cu fiecare zi, că fragmentele din Povestea Culturală Veche a omenirii, care insuflă îndoială cu privire la existenţa, ori nu, a unei Puteri Supreme în univers sunt, pur şi simplu, inadvertente.

La ora actuală, este în regulă să înlăturăm această învăţătură veche, din povestea curentă; şi să nu ne-o mai relatăm, nici nouă înşine, nici copiilor noştri.

Dumnezeu există.

Să fie clar! Fără urmă de dubiu.

Dumnezeu există.

Deşi sunt unii care consideră că ştiinţa şi spiritualitatea sunt una o antiteză a celeilalte, cea mai măreaţă minte ştiinţifică a timpurilor noastre, Albert Einstein, a afirmat: “Cred în Dumnezeul lui Spinoza, care Se revelează pe Sine, în armonia ordonată a ceea ce există; nu într-un Dumnezeu care se îndeletniceşte cu destinele şi acţiunile fiinţelor umane.”

Se spune că, atunci când a fost întrebat de David Ben-Gurion (principalul fondator şi cel dintâi prim-ministru al Israelului) dacă crede în Dumnezeu, Einstein — care, după cum bine se ştie, a descoperit şi a propus o formulă revoluţionară, la nivel mondial, în termeni de energie şi masă — a convenit că trebuie să existe ceva dincolo de energie.

Ar merita, atunci, să reliefăm: Să fie clar! Fără urmă de eroare. Dumnezeu există.

Albert Einstein a afirmat, de asemenea: “Nu pot să-mi închipui un Dumnezeu ce răsplăteşte şi pedepseşte obiectele creaţiei Sale, ale cărui scopuri sunt modelate după ale noastre — pe scurt, un Dumnezeu care nu este decât o reflexie a fragilităţii omeneşti.”

Ar fi acesta un lucru asupra căruia să fim de acord? Dumnezeu nu a fost făcut după chipul şi asemănarea Omului.

În acest caz, cine sau ce este Dumnezeu?

Iată o analogie ce ar putea să ne conducă înspre răspunsul la această întrebare străveche.

Pe măsură ce omenirea a pătruns mai adânc în secolul 21, ştiinţa medicală a aflat tot mai mult despre ceea ce ea a denumit „celule stem”. Acestea sunt descrise ca fiind celule biologice nediferenţiate, care se pot diferenţia în celule specializate şi se pot diviza pentru a produce şi mai multe celule, de un fel specializat.

Dacă sunt recoltate dintr-un trup omenesc, înainte de a se diferenţia, ele pot fi “convinse”, în laborator, să adopte identitatea specializată a oricărei celule din corpul uman. Aceasta înseamnă că ele pot regenera orice porţiune din realmente orice organ al trupului — de la celule cerebrale, la ţesutul pulmonar, la muşchiul inimii, până la foliculii de păr de pe cap. Fapt care a dus la apariţia unei ramuri cu totul noi a medicinii, sub titulatura largă de nanobiotehnologie.

Care este scopul menţionării tuturor acestor lucruri, în discuţia de faţă?

Dacă “natura” poate face toate acestea, în cadrul extrem de limitat al unui singur corp omenesc, atunci ce ar putea face o picătură din Forţa Primordială ori Esenţa Esenţială, Chintesenţa, în cadrul nemărginit al cosmosului?

Oare celulele stem umane ne arată ceva, la un nivel micro, cu privire la viaţă, la o scară macro? Oare Dumnezeu ar putea fi, într-un anumit sens, celula stem a universului, capabilă să se diferenţieze în oricare dintre multiplele moduri?

Ia în considerare următoarele: Cosmologii ne spun, la ora actuală, că universul nostru ar putea fi — şi, probabil, şi este — doar unul dintr-un număr infinit de asemenea manifestări. Cu alte cuvinte, oricât de impenetrabil de vast am fi presupus că este universul nostru, el ar putea fi doar o fărâmă dintr-un univers de universuri.

Or, pentru a ne exprima altfel, s-ar putea să nu trăim într-un univers, ci într-un multivers.

Din această perspectivă, pământul nostru ar fi un punct infinitezimal într-un sistem solar, care este un punct infinitezimal într-o galaxie, care e un punct infinitezimal într-o secţiune a cosmosului, care e un punct infinitezimal într-un univers, care e un punct infinitezimal într-un multivers, ce este infinit.

Putem persista, atunci, în îndoiala că ar exista “ceva” în spatele, ori la baza, ori la originea acestui magnific multivers? Nu ar fi mai logic să presupunem şi să concluzionăm că există o cauză în spatele efectelor din tărâmul fizic? Şi chiar ar fi într-atât de lipsit de noimă să numim această Cauză Primă: “Dumnezeu”?

Este interesant de remarcat că ştiinţa ne oferă dovezi ale unei inteligenţe extraordinare, prezentă în toate aspectele vieţii, la nivel celular şi chiar la nivel submolecular. Viaţa pare să ştie ce face şi să o facă în mod deliberat, metodic, consecvent şi predictibil. Până şi inconsecvenţa poate fi prevăzută! (vezi principiul incertitudinii, al lui Heisenberg.) [*În mecanica cuantică, chiar şi rezultatul unei măsurători a unui sistem nu este determinist, ci este caracterizat printr-o distribuţie de probabilitate, în care cu cât e mai mare deviaţia standard, cu atât mai multă „incertitudine” se va putea spune că respectiva caracteristică prezintă pentru acel sistem. Extinzând această constatare, dincolo de nivelul subatomic, într-un sens larg, filosofic, s-ar putea spune că „nedeterminarea”/”incertitudinea” nu vizează ininteligibilul, ci „imprevizibilul”, ceea ce scapă interacţiunilor si condiţionărilor repetitive, în limite exact determinate, aspect care nu exclude cauzalitatea, dar asupra căreia cunoaşterea umană trebuie să mai zăbovească, pentru a ajunge la o înţelegere viabilă a Universului şi a legilor care îl guvernează. N. Tr]

De asemenea, ar mai fi înţelegerea, destul de recentă, a ceea ce poartă, în fizica cuantică, denumirea de efectul de observator Conform acestuia, “nimic din ceea ce este observat nu rămâne neafectat de către observator.” [*În ştiinţă, termenul efect de observator se referă la schimbări pe care actul observaţiei le va efectua asupra fenomenului observat. De exemplu, pentru ca noi să „vedem” un electron, trebuie ca un foton să interacţioneze cu el, iar această interacţiune va schimba calea acelui electron. Principiul incertitudinii al lui Heisenberg este adesea confundat cu „efectul de observator„. Principiul incertitudinii descrie de fapt cât de precis se pot măsura poziţia şi impulsul unei particule, în acelaşi timp — dacă creşte precizia determinării unei mărimi, este afectată precizia în măsurarea celeilalte. Astfel, principiul incertitudinii se ocupă de măsurare, nu de observare. N. Tr.].

Toate acestea, însumate, ne conduc la trei elemente ale „sistemului” pe care îl numim „viaţă”: inteligenţă, plan şi putere. Este greu să privim îndeaproape orice aspect al vieţii, aşa cum îl observăm — fie la nivelul micro, al lumii submoleculare, fie la nivelul macro, al cosmosului — fără a admite că manifestările fizicalităţii sunt, pur şi simplu, complexe, într-un mod prea sofisticat; precum şi alăturate, împletite şi întreţesute, într-un mod prea strâns; de asemenea îmbinate şi interactive, într-un mod prea minunat şi colosal, pentru a fi rezultatul hazardului.

Pare limpede că prezenţa tiparelor vieţii nu este nici „accidentală”, nici „incidentală”, în procesul vieţii înseşi; că inteligenţa şi puterea evidenţiate în tipare reprezintă forţa din spatele acelui proces. Ba mai mult, cu adevărat, Sursa şi Creatorul său.

Sursa: www.theglobalconversation.com

Traducere: Editura For You

Nor de etichete